ASCOR şi ATOR Iaşi la Congresul Internaţional NEPSIS al Mitropoliei Europei Occidentale

Cine suntem? Cine este celălalt? Acestea sunt întrebări la care noi, tinerii români din Europa, am căutat răspuns în ultimele zile la congresul tinerilor NEPSIS Irlanda 2017, organizat de Mitropolia Occidentală şi Meridională, Arhiepiscopia Europei Occidentale.

Şi oare la ce răspunsuri am ajuns? Într-o discuţie liberă, doi dintre participanţii la congres îşi spun unul altuia:

Maria B.: Uite ce scrie pe revista asta: „Iubesc Bucureştiul! Acolo am cunoscut cei mai de treabă oameni.“- spune ea, arătând către coperta revistei distribuite gratuit în avion.

Serafim U.: Da. Nu ştiu dacă sunt „cei mai de treabă“ – îi răspunde el, zâmbind de alături.

Maria B.: Nici eu, dar vezi,  ce înseamnă „oameni de treabă“ ? Care sunt „de treabă“ şi care nu?

Serafim U.: Da, aşa e. Depinde de cum îi vezi tu. Dacă îi vezi rău, îi vezi rău, iar dacă vrei să îi vezi bine, îi vezi bine.

Maria B.: Aşa e. Asta am văzut şi noi zilele acestea…

Şi oare ce au văzut, auzit şi simţit protagoniştii noştri zilele acestea? Prin cuvintele de învăţătură transmise tinerilor, atelierele de lucru şi interacţiunea dintre noi, am înţeles împreună ce poţi să vezi în cel de lângă tine. Aşadar, putem vedea în aproapele nostru, în copilul, tânărul sau adultul de alături, din ţară sau din diaspora, icoana lui Dumnezeu sau fantasma creată de slăbiciunea minţii umane şi a egoismului, sub impactul decăderii morale a societăţii contemporane. În acest context, singura realitate, singurul adevăr poate fi cunoscut doar în Biserică, prin cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, prin prezenţa la Sfânta Liturghie şi prin apropierea şi conlucrarea alături de aproapele nostru – „creştinul se împlineşte prin cultivarea legăturii cu Hristos, prin urmarea faptelor credinţei şi ale dragostei“ – spune Virgiliu Gheorghe.

Cu toţii ne-am întărit în exerciţiul de vedere a icoanei din celălalt, luând ca modele pe sfinţii monahi ai Irlandei. Am păşit împreună pe urmele Sfântului Patrick şi ale Sfântului Kevin de la Gendalough, văzând cum aceştia au dat înţeles căutării lui Dumnezeu. Călugări creştini din secolele IV-VI au aprins lumina credinţei şi au arătat prezenţa lui Dumnezeu şi a Sfintei Treimi în toate, cu ajutorul focului de Paşti şi a trifoiului. Dragostea lor pentru Dumnezeu şi pentru semeni a rămas astfel la temelia credinţei creştine din Irlanda, pe care nu au strămutat-o grelele încercări prin care acest popor a trecut de-a lungul istoriei.

Aceste minunate zile le-am trăit alături de fraţii noştri în sentimentul comuniunii, deoarece orice oferă satisfacţie în viaţa noastră este celălalt, aproapele nostru cu care comunicăm prin compătimire. Sentimentul acesta de compătimire, explicat din punct de vedere psihologic prin empatie, suntem îndemnaţi să îl păstrăm şi să îl cultivăm – „să nu ne pierdem exerciţiul compătimirii. Suntem o singură fiinţă. Dacă ne rupem de celălalt, ne rupem de Dumnezeu, iar dacă ne rupem de Dumnezeu, ne rupem de celălalt” – prin apartenenţa şi trăirea în comuniune, în familie, în Biserică. (Andreea Gabor – coordonator subdepartamentul Media, ASCOR Iaşi)