Dialoguri studențești: „Fratele meu este viața mea”

În cadrul celei de‑a treia ediții din acest an a Dialogurilor studențești, proiect desfășurat de ASCOR - Iași, peste 40 de studenți s‑au întâlnit marți, 30 ianuarie, la Paraclisul studențesc „Metocul Maicilor”. Deși în aceste săptămâni studenții parcurg perioada sesiunii de examene, au venit „invitați” de tema „Fratele meu este viața mea”, temă ce a provocat la dialog și limpeziri de spirit. Invitatul care a stat de vorbă cu cei prezenți și care a oferit câteva răspunsuri a fost părintele dr. Vladislav Nedelcu, duhovnic apreciat de tinerii noștri.

 

Părintele Vladislav a așezat în lumină ideea că Dumnezeu ne‑a făcut pe toți una, iar „precum într‑un singur trup avem multe mădulare, și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora”. Înțelegem că o comunitate, un grup, o familie nu poate dăinui dacă nu Îl are drept cârmuitor pe Hristos și dacă nu ne jertfim sinele de dragul celuilalt, dacă nu îi slujim aproapelui nostru. Altfel nu vom putea niciodată să formăm o comuniune, nu vom putea viețui în unire unii cu alții, deoarece comunitatea nu înseamnă „eu”, ci „noi”.

 

Pe fondul discuțiilor despre unitate, invitatul nostru a subliniat necesitatea raportării corecte la „celălalt”, mai precis că relațiile noastre cu cei din jur nu vor fi reușite și nu se vor desăvârși până când nu vom cunoaște care ne este locul. În orice relație, pe primul loc trebuie să fie întotdeauna Hristos, pe cel de‑al doilea aproapele nostru, iar numai pe al treilea loc trebuie să ne lăsăm pe noi înșine. Așadar, în măsura în care reușim să ne apropiem cât mai mult de Hristos, care este Viața, vom putea să devenim și noi o sursă de viață pentru celălalt.

 

Pentru a pune în practică acest principiu, părintele Vladislav ne‑a provocat să ne imaginăm că între noi și fratele nostru nu există o linie directă, o raportare directă, care uneori chiar poate răni, ci mai degrabă o linie care țintește spre Dumnezeu și se răsfrânge apoi către aproapele nostru.

 

De ce avem nevoie să țintim în fiecare clipă către Dumnezeu? Deoarece, în virtutea relațiilor pe care le avem cu El, se formează orice altă relație cu aproapele nostru. Dacă nu avem o legătură adevărată, trainică și vie cu Hristos, nu avem Viață, așa cum este scris și în Scriptură, „Cel ce are pe Fiul are viața, cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața”.

 

După cuvântul de folos al părintelui Vladislav, a urmat cea de‑a doua parte specifică Dialogurilor studențești, împărțirea participanților pe grupe de discuții. Aceștia au fost provocați să ofere răspuns unor întrebări precum: „Cum Îl simțiți pe Dumnezeu atunci când sunteți triști?”, „Ce este moartea?”, „Cum ar arăta viața noastră dacă L‑ați iubi cu adevărat pe Hristos și pe aproapele vostru?”. În funcție de căutările lor, tinerii au dat răspunsuri dintre cele mai diverse, iar concluziile au fost trase alături de invitatul serii.

 

În urma acestei întâlniri, cu toții am fost provocați să medităm mai profund asupra a ceea ce înseamnă „fratele meu”, adică tot omul ce‑mi este apropiat; prieten, soț, soție, frate, tată, mamă… Le acordăm întotdeauna destulă atenție și timp, ne gândim la ei, ne rugăm pentru ei? Ce să facem pentru a nu regreta că nu am făcut ceea ce ar fi fost frumos să facem, atunci când nu vor mai fi printre noi? La întâlnirea aceasta s‑au dat răspunsuri folositoare, dar nu s‑au epuizat. Vom continua să ne răspundem întrebărilor noastre la o următoare întâlnire a Dialogurilor studențești. Te așteptăm și pe tine!

 

(Andreea Aroșculesei, ASCOR Iași)