„A murit Mielul și ne-a dat speranță” de Ioana Ursache

ascor_iasi

           Am așteptat această perioadă cu sufletul la gură. Drumul spre casă nu a fost niciodată mai lung și mai greu de suportat. Trenul părea că stă pe loc și că-L plânge. Lumea voia să se oprească în loc, întregul timp se lupta să se oprească din drumul său și să-I dea răgaz Mielului să fugă, să se ridice la Cer, să zâmbescă alături de Tatăl și să cânte împreună cu îngerii.  Atunci nu înțelegeam de ce toate vor să stea în loc, dar acum, când clopotele bat a durere și-a lacrimi, când cerul se întunecă și îngerii și-au stins strălucirea, am tăcut, iar sufletul meu a început să plângă.

            Copacii pe jumătate înfloriți se ascund sub umbra unui nor rece și întunecat, să-L plângă pe Iisus. O iau cu mireasma lor în brațe pe Maica Luminii și-o alină cu petalele firave și dulci. E mai liniște ca niciodată. Deși poporul ar trebui să vibreze de freamăt și bucurie, întreaga suflare și-a luat mantia unei tăceri pătate cu sânge și lacrimi.

            S-a urcat pe cruce cu inima îndurerată și cu ochii plini de lacrimi. Văzduhul s-a prăbușit în veșnicia clipei Sale de durere. Picături de viață curgeau pe fruntea-I încărcată de spini și cu durere amară plângea Maica Sa la picioarele Lui. Iar noi iarăși am tăcut. Am tăcut în neputința noastră curată de a nu distruge viața ce avea să se nască din moarte, am tăcut în durerea inimilor noastre ce au sângerat cu El, pe Cruce, am tăcut și-am plâns cu îngerii. Am tăcut în nemurirea unei clipe muritoare pentru Cel ce-a venit ca să plece.

            Am tăcut și-a rămas tăcere. Fără glas de trâmbițe, fără surâs de primăvară și fără adiere de vânt, lumea întreagă suspina în liniștea unei seri ce-a luat de mână doliul. Am lăsat trenul să se oprească, timpul să nu mai alerge și, privind în jur, am prins în palme o lacrimă. Soarele plângea pentru că Soarele Dreptății a apus sub mâinile muritoare ale fiilor Lui. Luna-și aruncă lumina-n mare, iară noi, cu frunțile plecate și privirile pierdute, căutam orbi a Ta lumină.

            A murit pe cruce Mielul și ne-a dat speranță, căci din iubire curată s-a stins Cel ce niciodată n-a vrut să lase singur un popor care-L răstignea pe cruce în fiecare clipă.

            „În mormânt, Viață

            Pus ai fost, Hristoase”...

 

Ioana Ursache, Academia de Studii Economice Bucureşti - Facultatea de Cibernetică, Satistică şi Informatică Economică