Zicerea românului spune că ,,noaptea este sfetnic bun”, cu atât mai mult cred că este potrivit să gândești că, pentru tineri, vara este un astfel de stfetnic care să așeze gândurile și să traseze liniile de orientare. Pentru mulți, acest răstimp a fost momentul în care au fost luate cele mai importante decizii: mă căsătoresc sau nu, merg la facultatea pentru care mă pregătesc de mic, studiez în străinătate, mă angajez...

În orice caz, la finalul verii am știut că e necesar să parcurgem un anume drum, să ne asumăm un fel de a fi, o stare care să vorbească despre cine suntem în momentele în care nu mai avem putere să facem asta.

Zilele acestea, pe toate platformele de socializare au circulat filmulețe, afișe și reel-uri care invitau studenții ieșeni, mai ales bobocii, să se înscrie în ASCOR. Experiență, voluntariat, socializare, cuvinte regăsite în promovarea făcută ASCOR-ului, dar nu este despre atât, ar fi prea puțin.

Oamenii ajung în ASCOR dintr-o căutare, care se întâlnește cu o chemare. Fie că vorbim despre faptul că ,,e la modă/e necesar să faci voluntariat”, ori despre nevoia de a căuta un grup care să-ți confirme personalitatea, ori chiar despre simțirea puternică de a gândi la fel cu cineva în prisma întâlnirilor cu Dumnezeu din Biserică, ASCOR-ul rămâne un spațiu securizat al Bisericii care oferă posibilitatea unei legături Unu la unu cu Dumnezeu și cu cei de aproape ai fiecăruia.

Voluntarii oferă celorlalți cel mai valoros lucru pe care îl avem: TIMPUL lor

Nu, nu este un clișeu irenic, ci experiența de 30 de ani a studenților care au asigurat longevitate acestui spațiu al întâlnirilor puțin ,,altfel” decât cele cu care suntem obișnuiți. Aici, acele generații au început să meargă grupuri-grupulețe de prieteni la căminele de bătrâni și copii, la începutul anilor 90 pentru a le oferi TIMP.

Nu aveau bani, dar aveau timp pe care-l puteau oferi cu multă deschidere. Au făcut conferințe, zeci, sute de pelerinaje și drumeții. Au cântat și colindat căminele universităților din Iași, ani la rând, și au marcat fiecare hram al Cuvioasei Parascheva de entuziasmul și verva lor. Au organizat competiții sportive complexe, în timpul rămas de la construirea de case nevoiașilor. Toate acestea fără ca acest lucru să se oprească de atunci și cred că aceasta, de fapt, e minunea.

Cât poate ține o astfel de stare? E contagioasă, poate inspira?! E posibil ca acest lucru să dureze de peste 30 de ani? Aici e baiul, anume că răspunsul acestor întrebări este un da, fără echivoc! Și nu e deloc de mirare când înțelegi care e motorul din spatele tuturor celor expuse aici.

O bună prietenă alături de care am intrat în asociație spunea la finalul experienței ei aici faptul că: ,,sună clișeic, dar chiar așa e. Aici mi-am trăit studenția, aici am găsit un sens. În ASCOR Iași am trăit pentru prima dată sentimentul de apartenență și de comuniune”. În deplin acord cu ea pot zice că cel mai important, dincolo de timpul pe care ți-l poți umple de fapte bune în întregime, este faptul că merită să completezi chestionarul de înscriere pentru simplul fapt de a vedea dacă într-adevăr poți simți că aparții, că te regăsești undeva, deși trăiești într-o mare de oameni care îți propun să fii oricine altcineva, mai puțin tu.

Dan Zăhărescu – Vicepreședinte ASCOR Iași