Ce pot fi bucuriile vieții? Dacă ar fi să ne uităm în jurul nostru aceste bucurii se rezumă la tot ceea ce îți oferă plăcere trecătoare: jocuri, concerte care să îți trezească adrenalina, acțiuni care uneori îți pot pune viața în pericol. Cu toate acestea pierdem din vedere faptul că starea de bine este una de moment și ea este urmată de un consum de energie exagerat, oboseală și o neîmplinire, simțită printr-o stare de apăsare. Ne punem astfel întrebarea, de ce oare toate acestea? Consider că acțiunile pe care le credem surse ale bucuriei ne dau o falsă stare de bine, pe care omul nu o poate deosebi de cea autentică. Bucuria autentică este plină de sens și alături de ea sunt prezente și alte simțăminte: pacea, blândețea, răbdarea și o anumită dorință de a deveni mai bun.
Putem fi părtași ai acestei bucurii? Titlul unei lucrări ale lui Nicolae Steinhardt este: ,,Dăruind vei dobândi”. Termenii ce alcătuiesc titlul au o adâncă însemnătate și ei pot fi considerați paradoxali, așezați unul lângă celălalt. Cu toate acestea ,,a dărui” nu produce o pagubă celui ce dorește să săvârșească acțiunea cu intenție bună. Mai mult decât atât, dacă dăruirea se realizează din toată inima, atunci se poate ajunge la acea stare despre care am vorbit puțin mai sus. Astfel prin dăruire, dobândim bucurie și alături de ea toate celelalte. Aș adăuga că noi putem dărui nu doar lucruri materiale și nici nu trebuie să ne oprim la această dăruire, ci putem oferi un sprijin, un ajutor spre găsirea SENSULUI, care reprezintă în același timp și sprijinul suprem al nostru.
Bucuria, putem spune, își are izvorul în Cel care și-a dat viața pentru noi, din iubire nemărginită. El devine astfel pentru noi un exemplu de dăruire supremă, pe care cu siguranță nu o vom putea egala niciodată și nici nu ni se cere acest lucru. Însă ceea ce putem face este să încercăm să le oferim oamenilor ce avem noi mai bun: timp din timpul nostru (timp de calitate), să le oferim sprijin (aici ne ajută în mod deosebit voluntariatul) și dacă reușim să îi liniștim (prin blândețe, înțelegere și rugăciune), atunci putem spune că am pus început darului nostru oferit aproapelui și cu siguranță alături de acesta va veni acea bucurie autentică.
Aș dori să închei acest articol cu următorul citat: ,,Căci am avut multă bucurie şi mângâiere, din dragostea ta, întrucât inimile sfinţilor s-au odihnit prin tine, frate” (Filimon 1,7).
(Bălțat Matei-Ioan)
