Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași
Născută în secolul al XI-lea în Epivata, în apropiere de Istanbulul de astăzi, Sfânta Parascheva a fost crescută cu dragoste de Dumnezeu, având un frate care s-a călugărit, cu numele Eftimie, și a ajuns episcop al localității Madite. Auzind chemarea Mântuitorului ca și ea să pășească pe calea monahismului, pe când avea doar 10 ani, și-a împărțit hainele săracilor și, neținând seama de mustrările părinților, și-a urmat dorul inimii.
După ce s-a oprit în mai multe locuri, pentru a învăța de la călugări iscusiți, și-a găsit locul într-o mănăstire de pe Valea Iordanului, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. Atunci un înger i s-a arătat în vis și i-a poruncit să se întoarcă la locurile părintești, ca să poată trece cu pace la cele veșnice. Întorcându-se în Epivata, fără a spune cine este, s-a rugat cu lacrimi ca Domnul să o ia la El, și așa și-a dat sufletul. Îngropată ca o străină, trupul ei a a fost aflat nestricăcios mai târziu, printr-o minune. Căci murind un bărbat pe o corabie și aruncat fiind de valurile mării pe țărm, a fost îngropat de niște credincioși chiar lângă mormântul Sfintei Parascheva. Atunci sfânta, în chip de împărăteasă, s-a arătat în vis celui care săpase groapa și unei alte credincioase, Eftimia, spunându-le să-i așeze trupul la loc de cinste.
Așezat în Biserica Sfinților Apostoli din Epivata și făcând multe minuni, după 200 de ani, trupul sfintei a fost strămutat la Târnovo, Belgrad, Constantinopol (Istanbul), iar apoi în România, mai întâi la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierahi”, unde a rămas neatins în urma unui incendiu, iar apoi la Catedrala Mitropolitană din Iași. Sfintele moaște au fost oferite în dar de către Patriarhul Partenie I al Constantinopolului, întrucât domnul Vasile Lupu al Moldovei achitase datoriile Patriarhiei.
Ocrotitoare a Moldovei din anul 1641, Sfânta Parascheva mijlocește pentru toți cei care îi cer ajutorul, tămăduind bolnavi din întreaga lume și binecuvântând cu prunci familiile neroditoare.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica
Născut la București, Sfântul Calinic a fost crescut de părinți binecredincioși, iar la vârsta de 20 de ani a mers la Mănăstirea Cernica, fiind tuns monah după numai un an de ucenicie. A viețuit în acest loc 43 de ani, dintre care 31 în calitate de stareț al chinoviei de la Cernica.
Episcop al Râmnicului timp de 16 ani, perioadă în care a zidit o biserică la Schitul Frăsinei, cu chilii și toată rânduiala din Sfântul Munte, Sfântul Calinic, slăbit fiind și îmbătrânit, s-a întors la Mănăstirea Cernica, iar după un an a trecut la cele veșnice. Trăind în sărăcie și aspră nevoință toată viața, Sfântul Calinic era cunoscut pentru blândețea sa și minunile pe care le-a făcut, tămăduind bolnavii și îngrijindu-se de cei săraci și de văduve.
