Câteva frânturi de gânduri dintr-o primăvară mai specială...

În această perioadă de izolare am învățat să prețuiesc mult mai mult lucrurile „mărunte”, care reprezintă, până la urmă, micile bucurii ale vieții. Apreciez mai mult fiecare apus de soare pe care îl văd, orice curcubeu, fiecare sunet de clopot și de toacă și, bineînțeles, timpul petrecut alături de familie.

Din păcate, de multe ori, realizăm importanța unor lucruri și a unor oameni, atunci când nu mai sunt în jurul nostru, ca în cazul acestei pandemii. Spre exemplu, a ajuns să-mi fie foarte dor de Iași, de plimbările zilnice către facultate, de colegi, de unii profesori, de Mitropolie și de savuroasele prăjituri din Cofetăria Pelerinul.

Cu toate că, rugăciunea era nelipsită din viața mea, această perioadă m-a făcut să devin mai responsabilă atunci când vorbesc cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și Sfinții.
În această primăvară îmi propusesem să realizez câteva obiective, cum ar fi: să vizitez Grădina Botanică, pentru a mă bucura de multitudinea de culori și de parfum, pe care lalelele, narcisele și liliacul o emană, să mă plimb mai mult prin Iași, pentru a cunoaște mai bine orașul și să petrec mai mult timp în compania bunicilor. Numai că, din păcate, toate acestea nu s-au putut îndeplini din cauza pandemiei. Dar am preferat să văd partea bună a acestei izolări, fiindcă am putut sta mai mult de vorbă cu persoanele dragi, am citit mai multe cărți și m-am bucurat din nou de albumele foto din copilărie.

 

(Nistoreanu Alice)