„Într-un regat îndepărtat, un rege a organizat un banchet în cinstea victoriei sale în război. Printre altele, Majestatea Sa a poruncit ca mai marii regatului să țină un discurs în cinstea sa și a țării.

Au fost invitați la curte boierii mari și mici și între ei și nobilul cel mai de seamă, dregător bogat și respectat.  

- Noi spunem că noblețea dumneavoastră se cade să țină cuvântarea înaintea regelui în numele cinstitei boierimi. 

Dregătorul a primit. Pentru a fi și mai cinstit între confrați, l-a plătit pe cel mai vestit meșter de cuvinte al regatului să-i scrie un poem demn de sărbătoarea ce avea să aibă loc. Poemul s-a făcut degrabă.

Sigur pe scrisul poetului s-a îngrijit să fie prezentabil. A stat toată ziulica țanțoș în fața oglinzii, aranjându-și părul și hainele, și studiindu-și chipul atunci când recita poezia ce era scrisă pe un răboj. 

- Îl voi impresiona pe rege și pe întreaga curte, își spunea în gând. Să învăț poemul pe de rost? Să îl citesc de pe răboj? Am să văd atunci cum e mai bine. În ziua banchetului s-a îngrijit doar de părul și mantia sa.

Ajungând fălos în fața cinstitei adunări, a salutat și a făcut plecăciune. Și i s-a dat cuvântul. Fără pic de frică sau emoție, a băgat mâna încrezător în buzunar, a scos înscrisul și.... privindu-l, s-a înmuiat. În loc de creația lirică pe care o exersase în oglindă, a găsit lista de cumpărături pe care i-o dăduse nevasta sâmbătă dimineață.

Palmele au început să îi transpire, poziția triumfătoare s-a prăbușit într-o de sine îmbrățișare.

A început să gândească grăbit și zgribulit: Dacă nu zic nimic, mor, ori de rușine, ori de sabia regelui. Gânduri amestecate îl învăluiau și îi dansau în cap. Printre ele îi apărea și chipul «nevinovatei lui neveste».

Regele îl privea nedumerit, iar sala, ce la început tăcea deplin, a început să zumzăie și să șoșotească.

-  Zi, măi, boierule, dacă zici! Ce taci? La numărat bani îți merge mintea, dar la citit ai înghețat?

Boierul privi în stânga, privi în dreapta, trase aer în piept și-și luă inima în dinți. Se îndreptă din nou și, ca un învingător, citi triumfător din listă încercând să dibuiască o rimă:

Prea bunule împărat,

Dătător de pâine, de lapte și de vin,

Cu mușchi de taur și bogat ca un măslin,

Făină ne-ai dat de la cei de după colț,

Bere din deal, vezi să nu bei ca un prost,

Și de pâine să nu uiți!”. 

(Avram Andrei Cristian)