Există locuri care, odată ce le-ai cunoscut, devin repere ale inimii. Locuri în care timpul pare să respire altfel, unde liniștea prinde glas de tinerețe, iar oamenii redevin mai sinceri și mai apropiați. Mai aproape unii de alții, mai aproape de cer. Pentru mulți tineri din toată țara, Mănăstirea Putna este un astfel de loc: un spațiu de regăsire, de întărire, de împrietenire și de așezare. Un loc în care îți lași toate grijile, dezamăgirile și regretele și capeți curaj și nădejde pentru noul an.

Mărturia acestui lucru sunt chiar ei: sutele de tineri care vin an de an. Unii se află la a cincea ediție, alții la prima, iar alții vin deja împreună cu copiii lor. Revin pentru că iubesc aceste momente petrecute împreună și pentru că aici găsesc ceva ce nu poate fi explicat pe deplin, doar trăit.

Tabăra de Anul Nou de la Mănăstirea Putna a devenit pentru noi nu doar un eveniment, ci o întoarcere acasă. Un prilej de a încheia anul cu recunoștință și de a-l începe cu nădejde. De fiecare dată când pornim spre mănăstire, lăsăm în urmă agitația orașelor, presiunea cotidianului și oboseala unui an întreg, pentru a primi în schimb darul unei liniști care vindecă. Multe dintre mărturii rămân scrise, iar multe altele doar în sufletele lor. 

„Pentru al treilea an consecutiv, Tabăra de Anul Nou de la Putna a fost, din nou, o desprindere din ritmul grăbit al vieții de zi cu zi. Aici simt că timpul curge altfel – mai liniștit, mai adânc, mai aproape de veșnicie.

În Ierusalimul neamului românesc îmi revăd prieteni pe care, de multe ori, doar aici îi întâlnesc. Deși poate trece un an fără să ne vedem, reîntâlnirea este mereu firească. Ne leagă ceva mai profund decât simpla apropiere: aceeași căutare, aceeași dorință de sens și aceeași bucurie a comuniunii în Dumnezeu.

Anul acesta, Bucovina a fost acoperită de o liniște albă. Zăpada s-a așternut peste întreaga natura, iar fulgii cădeau parcă în ritmul colindelor noastre. De multe ori mă gândesc că idealurile marilor cărturari care s-au adunat la Putna acum mai bine de o sută de ani nu au rămas doar pagini de istorie. Le simt vii, împlinindu-se astăzi prin această tabără, prin tinerii care se adună în jurul credinței, al culturii și al dragostei de neam.

La privegherea făcută în noaptea dintre ani mi-a fost foarte greu să mă concentrez la rugăciune. Oboseala era apăsătoare, iar gândurile se risipeau neîncetat. Rugăciunea se rostea cu multă neputință și părea grea. Atunci mi-am ridicat privirea spre icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni și am rostit în gând: „Maica Domnului, Tu știi toate, vezi starea mea, ajută-mă.” Apoi am continuat să rostesc, de mai multe ori: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă.”

După un timp, o pace adâncă mi-a cuprins sufletul. Timpul parcă stătea în loc, iar fără să-mi dau seama au trecut câteva ore și deja eram în noul an. Fără artificii, fără zgomot, ci în sunet de clopot și rugăciune. Am privit în jur și mi-am dat seama că nu eram singura care trăia această emoție. Mulți dintre prietenii mei, aflați în biserică, simțeau același har, aceeași liniște. În acel moment, am simțit că îi iubesc mai mult ca niciodată. Un sentiment puternic de recunoștință mi-a străpuns inima. Pentru oamenii din biserică pe care nu îi cunoșteam, pentru prietenie, pentru faptul că ne aflam împreună, uniți în Hristos.

Astăzi știu că, dacă voi întâlni vreodată un tânăr cu multe căutări și frământări, nu voi sta pe gânduri: îl voi îndruma să meargă în Tabăra de Anul Nou de la Putna. Acolo va găsi liniște, răspunsuri și curajul de a se asculta pe sine și de a-L asculta pe Dumnezeu.

La Putna am înțeles, încă o dată, că raiul poate fi trăit încă de pe pământ, atunci când oamenii se adună în numele lui Hristos, când prietenia se leagă prin rugăciune, iar tinerețea se trăiește frumos și cu sens. Iar unde este Dumnezeu, acolo este pacea inimii, așa cum spunea Sfântul Siluan Athonitul.”

Mărturia aceasta este doar una dintre sutele de trăiri care se aștern în inimile tinerilor la fiecare ediție. Fiecare pleacă de la Putna cu altceva: cu liniște, cu o prietenie neașteptată, cu mai mult curaj, cu un gând care motivează, cu dorința de a trăi mai frumos și de a face binele, cu dorința de a fi mai aproape de Dumnezeu. Dar toți pleacă schimbați.

În fiecare participant, Putna așază un alt dar: liniște, curaj, claritate, prietenie sau doar un gând care luminează. Dar tuturor le dă același lucru: convingerea că Dumnezeu este aproape și că tinerii pot trăi frumos, cu sens. 

Nu transformă viața dintr-odată, dar lasă în suflet ceva de neclintit. O putere, o învățătură, un curaj care ne însoțesc când ne întoarcem la facultate, la serviciu, la grijile de zi cu zi. Experiența de la Mănăstirea Putna ne amintește că, oricât de agitată ar fi lumea, Dumnezeu lucrează în taină în fiecare inimă disponibilă.

Iar dacă există un loc unde poți simți asta mai limpede, acela este aici, în poarta Bucovinei, sub binecuvântarea Sfântului Ștefan cel Mare. Tabăra nu e o simplă tradiție, ci este o punte între generații, un spațiu de odihnă și de trezire. La Putna descoperim, an după an, că pacea inimii este cel mai prețios început de drum.

(Loredana Georgescu, voluntar ASCOR Iași)