„Suntem o generație care iubește și vrea binele aproapelui? Muncim pentru asta, muncim să facem binele, fiecare în partea lui încearcă să-și taie voia pentru acest lucru.
Duminica aceasta, 5 martie 2023, un grup de 18 ascoreni au schimbat tipicul Liturghiei misionare și au ajuns la capela Penitenciarului din Botoșani. Experiențele se întrepătrund și prind sens. În luna decembrie, trei oameni privați de libertate ne-au vorbit despre libertatea regăsită dincolo de zidurile mărginite, de libertatea în rugăciune și în Hristos.
Și cum de multe ori lucrurile sunt începute, dar nu sunt continuate, tindem să căutăm un sfârșit. Eu cred că în decembrie a fost începutul, acum suntem pe drumul continuității. Am participat împreună la Sfânta Liturghie și am avut un dialog despre „Crucea, cale spre mântuire”, de acum ne gândim la momentul reîntâlnirii.
Experiențele noastre și ale lor au avut puncte și repere comune, au fost gânduri de încurajare și de nevoință unitară, a „jugului” dus împreună, a cere ajutorul și a-l accepta, pentru că „fără Mine nu puteți face nimic”.
Biserica dă mărturie că și cel bolnav sufletește este purtător al chipului lui Dumnezeu, rămânând frate al nostru, care are nevoie de compătimire și ajutor. Omul merită să fie iubit pentru că este chipul lui Dumnezeu, omul merită să fie iubit pentru ceea ce este, pentru faptul că vede îndreptarea ca pe șansa vieții. Hristos a iubit și S-a jertfit pentru oameni păcătoși.
„N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință” (Marcu 2,17). Îndemnul Mântuitorului, să simțim chemarea pocăinței. În acest fel, să iubim pe toți, fără deosebire. Așa precum soarele răsare pentru toți, buni și răi, frumoși și urâți, astfel și iubirea noastră e nevoie să fie ca și iubirea lui Dumnezeu, care seamănă cu soarele și se îndreaptă fără deosebire către toate făpturile sale.
Experiențe ce aduc „cuget”, „contemplație”, „gândul cel bun”, „vreau să fac o schimbare!”. Experiențe dătătoare de viață și sens, „Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25,40) Mătrescu Florentina, voluntar ASCOR Iași
,,Voi sunteți frații cei mari, din pilda fiului risipitor, care ați venit să îi vizitați pe frații voștri mai mici". Gândul acesta al părintelui din Penitenciarul Botoșani mi-a pătruns în inimă și sună ca un ecou adânc în sufletul meu. Pot fi pildele,, rescrise"?
Prin viața fiecăruia dintre noi putem construi pilda vieții noastre, într-o îmbinare tainică cu Cuvântul lui Dumnezeu. Prin această experiență am înțeles că cei din penitenciar nu sunt cei de care societatea ar trebui să se teamă sau cei care ar trebui marginalizați. Acest gând îl au și ei, cei care sunt privați de libertate, pentru că simt că societatea le pune o etichetă, nemeritată în cele mai multe cazuri.
Spun nemeritată și îmi asum, pentru că din mărturiile lor mi-am dat seama că am făcut cunoștință cu oameni pentru care pocăința nu reprezintă doar un termen teologic cuprins în cărți, ci o trăire a credinței de fiecare zi. Ei au înțeles și simt cum Cel ce i-a creat trage împreună cu ei la,, jugul " schimbării minții, prin care se realizează schimbarea vieții.
Cred că pentru noi cei liberi afară, dar de multe ori privați de libertatea interioară, ei reprezintă un exemplu al faptului că poți fi privat de libertate, dar liber în inima ta, prin lărgirea inimii tale, către Cel ce este Izvorul Iubirii.
A fost, în cuvinte puține, o experiență din care am învățat că fiecare om pe care îl întâlnesc, poate să îmi ofere o lecție pe care singur nu aș fi putut să o învăț, de aceea simt că acel cuvânt al Mântuitorului a lucrat prin ziua de duminică și în viața mea: ,, Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor" (Matei 18, 20).
Matei-Ioan Bălțat, voluntar ASCOR Iași
