În perioada 13- 16 februarie am avut ocazia de a merge împreună cu un grup de studenți din Iași în unul dintre bine cunoscutele pelerinaje organizate de Ascor, destinația de anul acesta fiind Maramureș. Deși sceptici, unii dintre studenți s-au integrat foarte rapid în grup și au legat prietenii.
În cele câteva zile aceștia au avut ocazia de a se bucură de momentele de rugăciune împreună sau de filele de istorie prezentate de călugării de la unele dintre cele mai vechi mănăstiri românesti de la Bixat și Moisei.
Un moment aparte al călătoriei l-a reprezentat vizită la Memorialul durerii de la Sighetu Marmației. Cuvintele sunt de prisos, pentru că în grup se așternuse liniștea și toți priveam cu uimire la zidurile închisorii pe care erau înscrise numele victimelor care și-au găsit sfârșitul în acel loc plin de tristețe.
În prima seară a pelerinajului am poposit la mănăstirea Petrova, care retrasă în pădure și învăluită de ceață a fost printre primele dovezi ale ospitalității maramureșene. Călătoria nu a fost lipsită de momente de amuzament iar atmosfera de pe parcursul călătoriei a fost întreținută fie de cântece de drumeție, de povestirile despre textele crucilor de la celebrul Cimitir de la Săpânța sau de scurtă bulgăreala de pe pârtia Cavnic. Nu am uitat însa nici de tradiția caselor maramureșene și ne-am încantat privirile cu arhitectura caselor de la Muzeul Satului Maramureșean sau a complexului mănăstiresc de la Bârsana. Deși ascunsă după un drum greu accesibil în vreme de iarnă, Mănăstirea Rohița ne-a topit sufletele prin căldura pe care au arătat-o puținii viețuitori ai mănăstirii care ne-au dovedit ce înseamnă o cină în familie. De asemenea, am călcat pe urmele cunoscutului scriitor Nicolae Steinhardt vizitând la ceas de seară, Mănăstirea Rohia și locuința scriitorului. Incărcați de amintiri am călătorit spre mănăstirea Nicula unde eram asteptați să innoptăm.
În ultima zi a pelerinajului am avut ocazia de a cânta la Sfânta Liturghie la mănăstire și de a înălța rugăciuni la icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Călătoria noastră nu a fost lipsită de provocări pentru că este un lucru bine cunoscut că pentru unele lucruri trebuie depus mai mult efort, însa cu ajutorul calmului maramureșean și a prietenilor noștri ascoreni de la Baia Mare, acestea rămân doar detalii tehnice.
La final de pelerinaj, studenții au mărturisit că se bucură că au făcut parte din grup și că încă se mai realizează astfel de activități pentru tineri. De asemenea au apreciat momentele în care luăm masă împreuna sau faptul că am făcut față provocărilor afirmând că a fost o călătorie în mijlocul sufletelor noastre.
(Delia Popa)
