”Că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20)

 Petronela – munți, Cristina – calm, Daniela – zâmbet, Ema – sensibilă, Cristina – cărți, Raluca – muzică, Teodora – înot, Ana – răbdare, Petru – vesel, Ioana – speranță, Andreea – fericită, Tatiana – cântec, Claudia – copii, Elena – voință. Așa s-au arătat, într-un cuvânt, câțiva din tinerii care au participat ca voluntari și formatori la tabăra ”Dăruind vei dobândi” din acest an. Este esența surprinsă de ei înșiși, la ceasul în care au fost întrebați cum se văd, cum se pot descrie într-un cuvânt. Parte din procesul de învățare și cunoaștere prin care, inevitabil, trec atunci când participă la o acțiune de acest fel. Când petreci aproape două săptămâni împreună cu niște oameni, rugându-te împreună cu ei, vorbind, râzând cu ei, jucându-te, alergând, mâncând împreună, pictând, dansând sau prăjind gogoși cu gem, nu se poate să nu simți cum se leagă, cu fir invizibil dar trainic, niște prietenii, unele poate chiar pentru toată viața. Asta a reușit să facă părintele Dumitru Irina cu a sa tabără, inspirat numită ”Dăruind vei dobândi”: să-i ajute pe toți participanții, indiferent că au fost voluntari, beneficiari sau musafiri, să priceapă din rosturile existenței lor și să învețe pe propria lor piele că, într-adevăr, ”mai fericiți sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor” și că ”sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă”.

 Lăsați copiii să vină…

grup … că toți au vrut. Să ai curtea bisericii plină de copii trebuie să fie visul oricărui preot. Părintele Dumitru a primit asta, cu ajutorul taberei. În fiecare dimineață, de pe la șapte-opt, la bisericuța din deal au venit zeci de copii, care pe strada mare, care pe scurtătură, de pe ulițele Filioarei sau prin grădini. Hărmălaia n-a făcut decât să întregească tabloul unei tabere autentic care, suplimentar, avea avantajul de a fi una cu binecuvântarea Domnului. Ceea ce ar trebui să fie condiție pentru toate, între noi fie vorba. Fiindcă se poate face tabără și cu Dumnezeu în minte, vorbe și fapte, și cu jocuri, dansuri, curse de biciclete sau de viteză prin curtea bisericii, cu foc de tabără, cu cartofi copți în jar, cu fugă până la magazin după o înghețată și chiar cu mici orgolii transpuse în supărări de moment.

Vestea că părintele organizează din nou tabără trebuie că a stârnit zumzet în comunitatea mică a Filioarei, fiindcă, după cum povesteau cu glas senin unii din copii, s-a ajuns până la a fi puse în mișcare niște rotițe de rubedenie, cunoștințe și simpatii pentru ca odorul să participe. Asta deși părintele n-a pus stavilă de număr participanților și nici n-a alungat pe nimeni. Bunica a vorbit cu mama cumătrei vecinei verișoarei cu părintele și să vină copilul măcar din a cincea zi, ”să mai lase televizorul și telefonul”.

Într-un ”du-te-vino” continuu, copiii au învățat să facă mătănii și cruciulițe și atâta le-a plăcut unora că umblau cu șnururile după ei inclusiv la Sfânta Slujbă. Alții și-au încercat talentul în pictură, iar succesul, mai mic sau mai mare, s-a putut vedea în fiecare după-amiază, pe mesele din Așezământul ”Sf. Ioan de la Neamț”, din curtea bisericii, unde bucăți de sticlă se aflau în diferite etape ale lungului drum spre a deveni icoane. A prisosit auriul și verdele, n-au ajuns tuburile cu alb și cu negru, fapt pentru care, pentru a descuraja risipa, părintele a decis să numească un responsabil pentru distribuit culorile. Și toată lumea a fost mulțumită.

Cu atitudinea celui care știe să facă ceea ce alții nu știu, tânăra Raluca a coordonat cusăturile pe ie, având avantajul îndemânării transmise în familie. Câteva fetițe au acceptat inițierea în tainele împunsăturilor și și-au exersat acul pe etamină, ”unde rândurile sunt mai mari, se văd mai bine”. Vreo șase temerare s-au încumetat să împungă fire roșii și negre pe inul topit, adus tocmai de la Întorsura Buzăului. cusaturi (2)

S-a lucrat pe bucăți – care o mânecă, deja croită, care un pieptar, care o altă mânecă -, iar în final, după ce au fost aduse la un loc, au rezultat niște cămăși de toată frumusețea, care n-au avut timp să stea la expoziție și și-au găsit repede purtătoare.

Dansurile populare i-au adunat mai mult pe cei mari, mai răbdători să petreacă și câteva ore după-amiaza, la repetiții pentru spectacolul de final. Cei mici s-au dedat teatrului, fiind mai bucuroși să învețe roluri și poezii.

”Mama stă mereu cu telefonul în mână”…

 … a fost una din problemele ridicate în discuția liberă avută cu părintele Lavrentie, de la Agapia. Venit la rugămintea părintelui Irina, părintele Lavrentie i-a adunat pe copii în biserică și, cu vorbe simple, a reușit să le dea povețe fără să pară că face asta. Ce poate măcina un suflet de copil de 7-8-12 ani? Foarte multe! De la supărările avute cu colegii de școală până la lipsa de atenție din partea părinților, refugiul pe care-l găsesc în televizor sau calculator sau, mai rău, într-o sticlă de bere. Părintele Lavrentie le-a explicat, cu exemple clare, din viața de zi cu zi, cam ce ar trebui să facă dacă ajung în anumite situații, cum să vadă diferența dintre adevărat și fals, dintre bun și rău, indiferent că e vorba de prieteni, de un meci pe tăpșan, de desene animate sau de muzică. Prin mici experimente în care i-a implicat chiar pe ei, le-a demonstrat, spre stupoarea lor, importanța rugăciunii și puterea pe care o are, dacă e făcută sincer și cu tărie. Nu puțini au fost cei care se credeau mai fermi decât s-au dovedit a fi și, deși nu s-a pronunțat, cuvântul ”smerenie” a fost binișor înțeles.

 Toate drumurile duc la biserica din deal…

 … atunci când e tabără ”la părintele”. Cei mici au venit, firesc, că le-a fost dedicată. Dar nici cei mari nu s-au ținut departe. La cuhnia doamnei Maria – ”tan’ Maricica”, pentru cunoscători -, zi de zi se dădea adunarea. Ajutor de bază și mână de lucru: o puștoaică din sat, Andreea, iute ca o zvârlugă, harnică și iscoditoare ca o babă curioasă. Multe păcate i-au fost iertate după ce a curățat și tăiat muntele de ceapă trebuincios la sutele de sarmale și zecile de ardei umpluți…!

După câțiva ani în care s-a ocupat de curățenia în biserică, ”că nu-mi plăcea mie să văd numa’ ceară picată pe covoare”, doamna Maricica a ieșit la binecuvântata pensie și s-a apucat de bucătărit pentru parohie. Văduvă, cu nepoți de care trebuie să se ocupe mai mult în vacanțe, vine ori de câte ori este nevoie să pună în funcțiune plita sau aragazul. Cu trei telefoane bine plasate la ajutoare de nădejde, este capabilă să învelească opt sute de sarmale și să le lase numai bune de pus la fiert. Neapărat la foc mic! Pentru meniu, se sfătuiește cel mai adesea cu părintele Dumitru, fie și din simplu motiv că părintele este cel care face aprovizionarea. Dar e singura stăpână pe cheia de la cămară, unde nu umblă nici musca fără știința ei.

Doamna Maricica pare să fi luat în serios îndemnul părintelui de a nu vedea ”conservăraie și sucuri de magazin”, așa că dis de dimineață pornește ceaiul de buruieni în care scaldă apoi, din belșug, niște lămâi și pe care-l împarte pe gusturi – ”Unele fete vor cu zahăr, altele vor fără”. Despre talentul și recomandările doamnei Maria se mai poate spune un singur lucru: este capabilă să facă pe cineva să mănânce borș de fasole și sarmale în foi de fasole, chiar dacă până atunci nu punea gura pe așa ceva. E demonstrat!

 Vânătoarea de comori…

 … a fost, de departe, cel mai atractiv moment al taberei. Grupați pe trei echipaje, copiii au pornit în căutarea sticluțelor și borcanelor cu indicii, misiune care le-a purtat pașii pe toate coclaurile satului, pentru ca, în final, să ajungă la stâna din deal și să constate că niciun echipaj nu e singur câștigător. Frânturile de indicii trebuiau puse cap la cap de la toate grupele, pentru a afla adevărata comoară – un acatist. Muncind în echipă, deci, a câștigat toată lumea, ceea ce a făcut mai dulce răsplata lumească – gogoși și limonadă.

Singur, focul de tabără, deși frumos și primit cu aplauze și cântece, a dat semnalul că nu mai durează mult până se încheie tabăra, ceea ce a adus o umbră în ochii copiilor și voluntarilor deopotrivă. Dar, pe principiul ”ziua de mâine se va îngriji de ale sale”, cu toții au preferat să se bucure de foc, de cântece, de citit și… de cartofii copți în jar.

 * Mărturii

petronela * ”Tabăra de creație «Dăruind vei dobândi» este un loc în care voluntarii formatori vin să împărtășească din cunoștințele pe care și le-au însușit. Dăruiesc câte puțin din puținul lor, primind drept răsplată recunoștința, mulțumirea și bucuria copiilor, dar și binecuvântarea lui Dumnezeu” – Petronela Pînzariu, coordonatoarea voluntarilor ASCOR Iași.

 elena dobrea* ”Pentru mine, tabăra «Dăruind vei dobândi» la care am participat anul acesta pentru a doua oară, a reprezentat o oază de bucurie, de înviorare și liniște, în care am reușit să mă deconectez de la învățat, mai ales că în acest an eu am terminat Facultatea de Medicină și urmează ca, în toamnă, să susțin examenul de rezidențiat. În această tabără, datorită activităților desfășurate pe teren, atât în satul Filioara, cât și în cele din împrejurimi (Văratec, Agapia, Vânători), am avut șansa să cunosc oameni – viitori pacienți, în mediul lor, cu grijile lor, cu problemele și neajunsurile lor. Am cunoscut bătrâni pentru care un simplu strâns de mână și o vorbă dulce efectiv le mai alină din bolile pe care le au. De asemenea, am mai cunoscut bătrâni, de peste 90 și chiar 100 de ani, voioși și veseli, care ne-au împărtășit atât secretul longevității, care a fost reprezentat de CREDINȚA PUTERNICĂ, cât și din experiențele lor de viață, din care noi, tinerii, putem învăța multe” – Elena Dobrea, absolventă a Facultății de Medicină Generală ”Gr.T. Popa” Iași.

Emma* ”Pentru mine, această tabără a fost și va fi mereu un izvor de bucurie, liniște și rugăciune. Consider că aici se pun câteva pietre de temelie în dezvoltarea frumoasă a copiilor și a voluntarilor, formarea lor ca oameni buni, de bază, gata oricând de ajutor, capabili să-și asume responsabilități.

Eu am făcut parte din grupul sanitarilor, am consultat bătrâni, adulți, dar și tineri din satele Filioara, Agapia, Văratec și Vânători. M-am bucurat să mă simt utilă, să aduc un zâmbet pe chipul bătrânilor și chiar să ofer sfaturi medicale după cunoștințele mele. Bătrânii au împărtășit, și ei, sfaturi de viață, au povestit din experiențele lor și unii chiar ne-au dăruit mici iconițe, dulcețuri, contribuind și ei astfel la tema taberei – Dăruind vei dobândi” – Emma Horhotă.

 ana-Maria Cajvan (3)* ”Pentru mine, această tabără a fost o adevărată binecuvântare, după 9 luni de studiu. Fiind studentă la Facultatea de Medicină Generală, am putut să pun în practică toate cunoștințele acumulate până în prezent. Mergând în Filioara, dar și în satele dimprejurul ei, am întâlnit oameni deschiși, foarte primitori, care înțeleg bine legătura dintr-o adevărată sănătate a organismului uman și sănătatea sufletului. Mă bucur foarte mult că am reușit să ajung” – Ana-Maria Cajvan, studentă în anul V la Facultatea de Medicină Generală ”Gr.T. Popa” Iași.

 cristina costica (2)* ”Este prima dată când particip la această tabără. Am venit puțin cam speriată, pentru că nu cunoșteam pe nimeni. Acum pot spune că nu aveam de ce, acest loc este minunat. Am avut bucuria de a vedea fericirea de pe chipul copiilor atunci când îi apreciam, am avut bucuria de a-i putea îndruma în activitățile desfășurate. Sper că voi putea reveni și anul viitor, o voi face cu mult drag” – Cristina Costică.

 * ”Ca în fiecare an, tabăra aceasta a unit copii dornici de învățat lucruri minunate și studenți gata să împărtășească din cunoștințele și bucuria lor. Astfel am venit eu în tabără, pregătită cu sufletul de copil să descopăr obiceiuri aproape uitate în timpurile tehnologiei avansate de azi. Și, pentru că tabăra are tematica «Dăruind vei dobândi», dăruiesc și eu, spre folosul minții, un citat primit de la unul dintre îngerașii taberei: «Fericirea este ceva ce se multiplică atunci când o împarți cu ceilalți». Bunul Dumnezeu să ne adune și la anul în aceeași formulă, poate chiar și mai numeroasă, la fel de zâmbăreți și plini de optimism, să împărțim voioșia și să fructificăm talentul împletitului de cruciulițe, cusutului, dansului și jocului de teatru. Doamne ajută!”

Claudia (stg) si Daniela * ”Pentru mine, Daniela, tabăra aceasta a însemnat, pe lângă ocazia de a întâlni oameni minunați, un mod în care am putut face ceva pentru semeni. M-am simțit utilă, cu toate că ajutorul meu, oferit oamenilor pe care i-am vizitat, nu a fost unul foarte semnificativ. Cred că mie mi-a fost mai de folos această tabără decât am fost eu de folos oamenilor de aici, pentru că mi-am dat seama cât de mult înseamnă să stai de vorbă cu cineva în vârstă, cât de mult înseamnă pentru bătrâni o vorbă bună sau cinci minute dedicate lor, fiindcă, pentru cei mai mulți dintre ei, singurătatea este cea mai grea boală. A fost prima dată când am participat și sper să nu fie ultima. Plec de aici cu un geamantan de amintiri frumoase, cu oameni și despre oameni frumoși și buni, ce și-au făcut un locșor în sufletul meu. Am toată aprecierea și recunoștința pentru părintele Dumitru, care mi-a oferit șansa să fac încă un pas mic spre meseria de medic pentru care mă pregătesc. Am înțeles din experiența din tabără că cel mai bun leac pentru cei în suferință este bunătatea și iubirea. Iubirea vindecă bolile sufletești, care sunt originea tuturor bolilor trupești. Am învățat aici ceea ce nu ne învață la facultate, dar ne este la fel de necesar ca și cunoștințele medicale, și anume smerenia” – Daniela Tincu.

 * ”Această tabără a reprezentat un loc de destindere, extrem de liniștit, după o perioadă încărcată cu examene. Aici am avut ocazia, ca voluntar, să pot ajuta și, de asemenea, să învăț numeroase lucruri în strânsă legătură cu tradițiile” – Claudia Țugulea, Iași.

 ioana* ”Ce înseamnă tabăra de la Filioara pentru mine? O binecuvântare și un dar de la Dumnezeu. Un loc în care mă mai cercetez pe mine și îi mai aflu pe ceilalți, un loc în care mă desprind de cotidian și în care uit de toate și în care nu îmi mai rămân decât pacea și dragostea. În tabăra de la Filioara am simțit dragostea curată a copiilor și m-am bucurat de dragostea și blândețea color din jurul meu, mai ales a părintelui care ne-a făcut tuturor acest dar minunat” – Ioana.

 Ana-Maria (Maia) Danila* ”Tabăra «Dăruind vei dobândi» reprezintă pentru toți participanții o sursă bogată de energie, pentru că are o mulțime de activități, din care derivă o sumedenie de atuuri, ce pot ajuta în construirea personalității unui copil. Printre acestea se numără capacitatea de organizare, abilități, răbdarea, altruismul, precum și o îmbunătățire spirituală datorită programului liturgic, susținut de părintele nostru drag” – Ana-Maria (Maia) Dănilă.

 teodora istrate* ”Pentru mine, tabăra este locul unde înmulțesc talanții pe care mi i-a dat Bunul Dumnezeu și îi învăț și pe alți copii meșteșugul de a coase, pe care și eu l-am învățat de la bunica. Îmi doresc ca această minunată tabără să se organizeze și la anul, deoarece aici copiii învață să-și petreacă timpul într-un mod extraordinar” – Teodora Istrate.

Sursa: http://mesagerulneamt.ro/2015/08/daruind-vei-dobandi-tabara-cu-oameni-frumosi-galerie-foto/