Când am aflat care este titlul acestei conferințe, gândul m-a dus la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care în Epistola I către Corinteni ne spune că, bucuria izvorăște din rugăciune, iar rugăciunea, poate fi făcută permanent: „Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat.” I Tes. (5, 16-17) Rugați-vă neîncetat? Este posibil așa ceva? Cuvintele sfântului Pavel au stârnit multe întrebări de-a lungul timpului, majoritatea oamenilor considerând că, nu ne putem ruga neîncetat. Dacă citim însă „Pelerinul rus” sau „Zbornicul” aflăm că omul poate ajunge să se roage neîncetat: și când doarme și când lucrează și când vorbește cu cineva. Sunt lucruri la care, oamenii preocupați de rugăciune, au acces.

Dar ce este rugăciunea? Rugăciunea este un dialog cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este Persoană; rugăciunea este o convorbire personală a omului cu Dumnezeu. Spunea cineva că rugăciunea îmi oferă privilegiul de a vorbi cu Dumnezeu de la egal la egal, de la persoană la persoană. Evident că nu suntem egali cu Dumnezeu dar suntem persoane și știm că Dumnezeu ne iubește și știm că ne înțelege cel mai bine și ne ascultă și putem să-I spunem toate problemele noastre.

A te ruga înseamnă și a te sfătui cu Dumnezeu . Omul care se roagă, se sfătuiește cu Dumnezeu: „Doamne ce să fac?” „Oare ce este mai bine pentru mine?” „Cum să reușesc la examene?” „Cum să mă organizez mai bine?” „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne, ajută-mă!”, „Doamne, dă-mi răbdare!”, „Doamne, ajută pe tata că este bolnav!”, „Doamne, ajută pe fratele că nu prea învață!”, „Doamne, ce facultate să urmez?”

Dumnezeu are cu fiecare dintre noi un plan. Și nu orice fel de plan ci planuri mărețe. Și oamenii pot să intre în planul lui Dumnezeu sau îl pot refuza. Vedem acest lucru și din convorbirea lui Dumnezeu cu tânărul bogat. Tânărul vine la Iisus și-L întreabă: „Învățătorule Bun, ce să fac să ca să am viață veșnică?” Adică, ce să fac pentru a fi nemuritor, pentru a ajunge în Împărăția Cerurilor? Dumnezeu înțelege că tânărul este inteligent și preocupat de lucruri înalte. Nu este un tânăr banal și mediocru, ci este un om ce-și dorește ce-i mai bun de la viață. Mântuitorul în întreabă și El: Vrei lucruri atât de mari? Vrei să fii nemuritor? Vrei să fii desăvârșit? Se poate. Vrei să ai totul. Dar dacă vrei totul, atunci renunță la tot. Du-te acasă, vinde averea, dă banii săracilor, apoi vino după Mine. Auzind aceste cuvinte, tânărul s-a cam întristat căci era foarte bogat. Voia totul dar nu era pregătit să renunțe pentru a primi ceva mult mai înalt și mai valoros. Dar, ne spune Tradiția, că acel tânăr a meditat un an de zile la acea întâlnire, pentru că nu a fost o întâlnire obișnuită, a fost o întâlnire cu Dumnezeu, iar după un an s-a întors și a I-a urmat Lui. Apoi a devenit episcop undeva în Asia Mică. Întrebarea pe care o avea acel tânăr o aveți și voi: „Ce să fac ca să dobândesc nemurirea și împărăția cerurilor?” Și Mântuitorul ne răspunde la această întrebare în Sfânta Evanghelie.

Revenind la rugăciune, rugăciunea este și o armă, o armă pe care o folosim în vremuri grele împotriva descurajării, a depresiei, a ispitelor. Prin rugăciune te aliezi cu Cel mai Tare și-L rogi pe El să lupte pentru tine. Spunea cineva că un creștin înțelept Îl pune pe Dumnezeu la treabă. Când nu mai poți face față greutăților, sau când vrei să împlinești ceva frumos ce-ți depășește puterile, să-i ceri lui Dumnezeu să te ajute; să te realizezi ca om, să reziști păcatelor, să biruiești necazurile și să te ridici ca o floare din noroi.

Rugăciunea este și „loc de întâlnire al omului cu Dumnezeu”. Eu nu mă rog doar la Iași sau la Pașcani sau numai în biserică, ci oriunde inima mea este pregătită. Acolo este loc de rugăciune, unde mă aflu eu, acolo mă întâlnesc cu Dumnezeu în rugăciune și rugăciunea mea, devine loc de întâlnire. În rugăciune mă întâlnesc și cu ceilalți prieteni, pentru care mă rog, vii și adormiți. Eu mă rog lui Dumnezeu pentru ei și ei primesc un salut spiritual, duhovnicesc, acolo unde se află, departe. Astfel, inima mea, oriunde s-ar afla, devine un loc în care-i adun pe toți pe care-i iubesc, și-i acopăr cu căldura harului lui Dumnezeu.

Rugăciunea este har, este putere, este energie – care vine de la Dumnezeu și se împărtășește omului și îi dă viață. Eu aduc harul la mine, prin rugăciune. Harul lui Dumnezeu poposește în inima mea și acolo îi găsește pe toți prietenii mei și pe toți cei pe care-i iubesc, și-i împrietenește între ei, îi mângâie, îi întărește, îi păzește de păcate pentru că, prin rugăciunea mea ei primesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Rugăciunea mea le aduce o bucurie pe care ei o simt și nu-și dau seama de unde vine. Atunci când vorbesc de rău pe cineva, trimit un gând rău, o energie rea, o tulburare, o agitație, o stare de indispoziție către cel pe care-l judec.

Prin rugăciune, omul își creează acest loc minunat de întâlnire în inima lui, mai ales prin rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

Prin rugăciune omul ajunge să se cunoască pe sine, cultivându-și sinceritatea, pentru că dialogând cu Dumnezeu cu sinceritate, când se întâlnește cu oamenii, are deja obișnuința sincerității și vorbește sincer și cu oamenii.

Omul care nu este sincer cu Dumnezeu și nu este în adevăr, este un fals prieten. Prietenul adevărat este acela cu care cultivi împreună virtutea, fapta bună. Îl imiți pentru virtuțile lui și el te imită pentru calitățile tale. Aceasta este prietenie. Restul nu este prietenie între oameni ci este minciună.

Rugăciunea este gândul permanent la Dumnezeu

Am fost zilele trecute la o școală în mediul rural și am constatat că elevii nu citesc aproape nimic. Erau în clasa a VIII-a și nu citiseră basmele lui Ion Creangă. La finalul orei, puțin dezamăgit, i-am întrebat pe tinerii de acolo: Credeți că o să reușiți în viață? Și majoritatea dintre ei, au răspuns: „Nu! Nu credem că vom reuși” Nu mai credeau în ei. Nu mai credeau că pot să facă ceva deosebit. Și de ce? Pentru că lipsește motorul: lipsește credința, lipsește rugăciunea și lipsește lectura. Pentru un tânăr, lectura este fundamentală. Lectură înseamnă orizont, înseamnă forță, cunoaștere, înțelepciune, lărgime de spirit, înseamnă libertate ... Dacă n-ai cu ce porni la drum, crești fizic, dar nu evoluezi spiritual și cultural. Trebuie să acumulezi pentru ca să poți crea ceva, iar dacă nu ai citit, nu ai acumulat nimic… ce poți crea?! Recomandăm tinerilor lectura. Creangă, Eminescu, Slavici, Preda, Rebreanu, Alexandru Dumas, Victor Hugo, F. M. Dostoievski („Crimă și pedeapsă”, „Frații Karamazov”, „Amintiri din casa morților”), Lev Tolstoi… Sunt lecturi formative care au puterea de a ne propune un altceva, de a ne scoate din superficial. Dacă citești cărți de calitate, dacă vezi tablouri geniale, dacă asculți muzică bună, dacă te înconjori de oameni de calitate, atunci conexiunile creierului se configurează favorizând creația și geniul. Iar dacă te înconjori de oameni slabi sau pierzi timpul cu lucruri slabe, cu jocuri pe calculator, sau cu conversații sterile pe WhatsApp sau Facebook... timpul trece, dar nu în favoarea ta. De aceea, timpul trebuie bine organizat, pentru că trece, nu are sentimente și nu are milă de oameni. Marin Preda își încheie primul volum din romanul său “Moromeţii”, tocmai cu aceste cuvinte: „Timpul nu mai avea răbdare”, cu oamenii.

Să aveți o viață frumoasă, de calitate! E prea scurtă viața ca să o trăim mediocru! Ce înseamnă viață de calitate? Înseamnă prieteni de calitate, lectură de calitate, somn de calitate, mâncare de calitate, film de calitate, sport de calitate, bucurii de calitate ... tot ce faci să fie de calitate și atunci viața ta capătă sens, devine bogată și frumoasă.

Arhim. NICODIM PETRE,

Consilier al Sectorului de Misiune,

Arhiepiscopia Iașilor