Deși obosiți, ne-am adunat cu toții în această seară de 20 noiembrie pentru a împărtăși bucuria credinței și colegilor noștri ce locuiesc în căminele Universității de Medicină și Farmacie, prin binecuvântarea și sfințirea acestora. Ne-am întâmpinat unii pe ceilalți zâmbitori și cu vorbe prietenoase și împreună cu părinții Ioan Puiu și Silviu Cluci am început vioi și hotărâți ceea ce s-a dovedit a fi o seară minunată; seară în care am învățat despre noi și despre ceilalți, în care am înțeles mai bine, poate, ce reprezintă un gest micuț, ca acela al oferirii unei iconițe, pentru unii dintre noi.

Putem spune că muzica aduce oamenii împreună; ea este uneori un pod creeat între oameni, iar atunci când Îi cânți Lui Hristos devii unul în simțire cu toți cei ce Îl proslăvesc. Tocmai aceasta am trăit și noi în această seară, învățând să cântăm împreună și transmițând emoția simțirii cântării Lui Hristos celor ce au ales să ne asculte. Bineînțeles, ca legătura formată între noi să fie deplină, am avut cu toții parte de un „duș duhovnicesc” cu agheasmă, care a provocat multă bucurie și care ne-a îndemnat să cântăm cu și mai mult drag. Cu forțe noi câștigate pe parcurs ce s-au materializat în persoanele studenților ce au decis să ne însoțească, am continuat să împărtășim bucuria noastră prin cântare. Am primit răspunsuri diverse; de la cei care ne priveau uimiți și curioși, la cei care s-au alăturat nouă, „gazdele” noastre ne-au întâmpinat surâzând. Am devenit prieteni chiar dacă nu știam numele celorlalți, chiar dacă poate nu ne vom mai intersecta căile vreodată; în seara aceasta credința ne-a unit ca și în multe alte momente și bucuria transmiterii ei ne-a umplut sufletele.

Astăzi ne-am reamintit bucuria de a dărui. Fie că e timp, o vorbă bună sau un lucru, darul aduce pace și voioșie în sufletul celui care oferă, iar însăși esenţa creştinismului înseamnă, după cum spunea părintele Constantin Sârbu, „a te dărui şi a dărui neîncetat altora lumină, pace şi bucurie.”.

Dumnezeului nostru slavă!

(Ipătescu Teodora)