De mai bine de 5 ani sunt înconjurată de o mână (foarte mare) de oameni care știu să iubească și știu să fie iubiți. Cu toții știm că e ceva să iubești și să fii iubit, dar puțini sunt cei care știu cu adevărat să iubească și să fie iubiți. Când vorbesc de iubire, mare parte din voi, probabil și tu, cititorule, vă gândiți la o relație. De data asta vă voi spune o poveste despre o mână de oameni care știu atât de multe despre iubire, încât s-au unit să îi învețe și pe alții să iubească – unii pe alții, pe ei înșiși, neamul, țara și credința. Cam asta ar fi, pe scurt, ceea ce s-a întâmplat la ITOM 2018. În anul centenarului, mai presus de orice, trebuie să săpăm adânc în inimile noastre, să aruncăm în foc măștile pe care ni le punem zi de zi, principiile superficiale și rușinea. Suntem oameni, suntem români.

Nu am de gând să vă povestesc cum s-a desfășurat programul acestei tabere, pentru că probabil îl știți deja – fie ați fost prezenți, fie au fost prietenii voștri, fie ați aruncat un ochi pe pagina de facebook și ați aflat. Vă voi spune ce am simțit eu, fiind înconjurată de acești oameni. Vă pot spune cu mâna pe inimă că, în acele trei zile în care 1600 de tineri s-au adunat la Iași, am simțit că Dumnezeu a coborât din Rai și a început să se plimbe prin Orașul Celor Șapte Coline. Am văzut cum totul strălucea de bucurie, cum necunoscuții au devenit prieteni și cum vechile prietenii au mai pus câte o cărămidă pe cetățile lor. Am văzut oameni care, în ciuda orelor prea puține de somn, vibrau de energie. Am văzut atât de multă tinerețe, încât firele albe din părul trecătorilor care pur și simplu ne zâmbeau, nu erau decât ațele unor baloane pline cu gânduri frumoase și tinerețe. Am văzut atât de multe chipuri frumoase, senine și pline de iubire, încât aveam impresia că Dumnezeu a coborât cu o oaste de îngeri pe Pământ. Ce conta oboseala? Ce contau gurile rele care puneau piedică fericirii? Ce contau și ce contează?

Întâlnirea Tinerilor Creștini Ortodocși din Moldova (asta înseamnă ITOM) s-a aflat la prima ediție și a avut ca temă Unitatea – izvor de înțelepciune și putere pentru tineri. Despre valorile care unesc un neam. Din tot ce s-a întâmplat acolo am învățat un lucru – nimic nu este mai puternic decât doi oameni care au același crez și luptă pentru același scop nobil. Gândiți-vă cât de puternici sunt 1600 de oameni străini care vin de nicăieri și pleacă prieteni. Gândiți-vă cum este să ai un om, care cu un singur cuvânt, să amuțească suflarea a atâtor oameni. Maestrul Dan Puric a ținut o conferință intitulată „Despre valorile care unesc un neam” și a spus așa: „Tineretul este locomotiva acestei țări. De 30 de ani se încearcă să se despartă locomotiva de tren, dar iată-vă!”[…] „Tineri, România nu începe cu voi. România dăinuie cu voi!”. Vă spun acum că asta s-a încercat la Iași – s-a încercat ca locomotiva să fie pusă din nou în mișcare și să tragă după ea acest tren ruginit, frumos și ușor deraiat, numit România.

Să sperăm că începem iar să ne punem pe șine și că ieșim din acest blocaj pentru că, tineretul din Arhiepiscopia Iașilor nu a făcut un pas, ci a făcut 1600. Mai sunt câțiva.

În două cuvinte, dragi prieteni, aceasta a fost povestea de trei zile de la Iași – o lecție de credință, iubire și tinerețe. Abia aștept să v-o povestesc și pe a doua, din 2019. Cum ar spune Cristi: Ne vedem la Iași, la ITOM 2019!

Ioana Ursache - https://ioanaursache.ro/