În  aer  se  simte  un  miros  dulceag  de  căldură  și  siguranță.  Deja  cozonacii  încep  să  se rumenească  în  cuptoare,  portocalele  strălucesc  pe  mese  ca  niște  globuri  mici  de  soare, merele  să  fălesc  cu  roșeața  lor,  zăpada  s-a  așezat  mândră  peste  întreg  pământul  iar mireasma  de  cetină  pune  steaua  în  vârful  bradului  format  din  toate  aceste  minunății. 

 Încet,  încet  vocile  se  încălzesc  cu  murmurul  câtorva  colinde  vechi  și  în  fundal  răsună blând  un  clinchet  de  clopoței  timizi.  Tenurile  s-au  umplut  de  studenți  -  de  fapt,  de  copii  -  care se  întorc  acasă  de  sărbători.  Nerăbdarea  crește  pe  măsură  ce  clipele  trec.  Sufletele  așteaptă din  zori  până-n  seară  Speranța  care-i  face  să  fie  mai  buni,  care  ne  face  să  fim  mai  buni.   

Frământările  de  glasuri  se  aud  din  ce  în  ce  mai  clar  și  din  ce  în  ce  mai  multe.  Toate-L slăvesc  pe  Cel  ce  vine  să  ne  ridice  din  întunericul  păcatelor  și  să  ne  aducă  lumină.  Întreaga ființă  este  cuprinsă  de  bucurie  și  pace,  iar  liniștea  ia  în  brațe  întregul  pământ.  Omenirea așteaptă  Minunea  pe  care  o  vestesc  glasurile  colindătorilor.  În  miros  de  paie,  la  căldura suflată  de  vite  și  sub  strălucirea  stelei  călăuzitoare  Se  naște  iarăși  Hristos.  Maica-L  ține  în brațe  și-i  cântă  duios,  iar  îngerii  coboară  pe  trepte  de  fulgi  din  cer.  Magii  se  adună  iarăși  și pare  că,  anul  acesta,  sunt  mai  mulți  și  mai  frumoși.   

Noi,  adunați  în  case  și-n  biserici,  pe  lângă  brazii  împodobiți,  cu  mâinile  reci  pe  sobele calde  Îi  urăm  „Bun  venit!”  Celui  ce  n-a  plecat  niciodată  dintre  noi,  dar  pe  care,  astăzi,  Îl primim  iarăși  în  inimi  cu  nădejdea  că  nu-L  vom  mai  lăsa  să  plece  și  să  urce  pe  Cruce.  Astăzi ne  pregătim  să-L  primim  iarăși  pe  Mântuitorul. Hristos  se  naște,  slăviți-L! 

Ioana Ursache, București