Mai sunt câteva zile până vom da startul înscrierilor în ASCOR pentru anul universitar 2024-2025. Vă invităm să citiți mărturia lui Dan Zăhărescu, vicepreședinte al asociației, care a primit răspunsuri și a găsit sens (și) prin implicarea în ASCOR:

„Există în fiecare din noi momente de criză care ne invită la a reflecta asupra rolului nostru în societate, în familie și chiar în propria viață. Acum, când pe Instagram fiecare persoană își tapetează cele mai reușite imagini dintr-o viață inspirată din filmele motivaționale, se creează foarte ușor impresia că viața noastră trebuie să arate într-un fel pentru a fi fericiți, împliniți. În această fugă continuă de a fi orice vezi în jur (da, acele vieți aparent debordante în fericire) depersonalizarea și ura față de propria persoană capătă tot mai multă consistență.

Când am venit la facultate, acum aproape șase ani, nu cunoșteam orașul, oamenii, posibilitățile de implicare și sincer, nu-mi înțelegeam bine propriile intenții. Noutatea momentului, entuziasmul întâlnirilor, libertățile de exprimare oferite de statutul nou asumat și dinamica vieții îmi motivau căutările care, Slavă Domnului, cred că au fost sincere și răsuflu ușurat că a fost așa. Am ales la început să nu mă implic în nici o activitate de voluntariat pentru că nu auzisem lucruri încurajatoare. Prieteni buni, foarte capabili, îmi povestiseră experiențe nu foarte plăcute trăite alături de oamenii asociațiilor și care m-au influențat în acel moment foarte puternic, în special în a-mi creiona o părere cu privire la calitatea activităților de voluntariat. Cu toate acestea, a venit cel mai important moment al lumii din acea perioadă: pandemia, iar cu ea, solitudinea.

Acele luni bune de singurătate m-au obligat să-mi îndrept privirea asupra propriei persoane, asupra propriilor aspirații, iar asta a durut. Am conștientizat cât de sărac în trăire sunt, cât de lipsit de înțelegere a realităților din viața mea și a lumii în general. Mi-am dat seama că multe din relațiile pe care le aveam mă consumau și, atât, nu rodeau, nu aveau consistență și, din nou, a fost foarte greu de primit.

Pe fondul acestor realități, prietenia cu un om mi-a descoperit ASCOR-ul. Gândurile sincere de apropiere și primire a mea în proximitatea lucrării sale mi-a descoperit lumea plină de frumusețe a celor care înoată contra valurilor. Cam aceasta este comunitatea greu de înțeles a ascorenilor. Văzând aceasta, am început să mă implic foarte pronunțat în activitatea asociației, amețitor pentru mine și obișnuințele mele. Nu după mult timp am ajuns în Consiliul Director, iar acum, vicepreședinte al asociației. Sunt recunoscător pentru ce am înțeles în tot acest timp.

Da, nu mai avem pandemie și solitudine impusă spre a reflecta la propriile nevoi interioare, dar putem să ne concentrăm mai atent asupra propriilor nevoi pentru a înțelege sincer: unde sunt, Doamne?!

În ASCOR nu găsești răspunsuri la problemele de viață, ci îți înțelegi propria viață pentru a-ți crește capacitatea de a primi răspunsurile Domnului la propriile încercări. E o tinerețe fără bătrânețe spre o viață fără de moarte…”

Pentru a te familiariza cu activitățile și departamentele ASCOR, te invităm să vizitezi secțiunea fiecărui departament de pe acest site.

Ne auzim pe 24 septembrie!